Traditie sau tehnologie?

Salutare,
Acum doua zile mi-am facut program de batut magazinele in lung si-n lat cu o prietena si am aterizat intr-un final la Ikea. Dupa ca em cascat eu ochii atat de mult incat aproape ca uitasem pentru ce eram acolo am ajuns in sectorul de lumanari. Nu e prima data cand sunt intr-n asemenea sector dar, in schimb, e prima data cand realizez cate feluri de lumari pot exista: in primul rand sunt n dimensiuni. Apoi sunt n culori cu n arome. Apoi vorbim despre functionalitatea lor: energizante, relaxante, anti-tabac, anti-tantari...etc
Dintr-o data mi-am amintit de copilaria mea zbuciumata si de bunica.
Bunica nu cumpara niciodata lumanari. Ea cumpara ceara. Odata la doua saptamani ea isi pregatea lumanarile pentru biserica. Mi se parea fascinant cum impletea ata, apoi o punea pe andrele si la final turna mai multe randuri de ceara peste fire pana cand prindea forma de lumanare. Ma intrebam ce-ar fi spus biata bunica dac-ar mai fi trait acum? Sa vada si ea ce-au devenit in ziua de azi lumanarile.
E drept ca sunt foarte frumoase lumanrile din ziua de azi. Si eu cumpar mereu dar parca tot la cele pe care le faceam cu bunica la 5 ani ma gandesc cu drag si ma trezesc ca zambesc singura. Procedeul ala imi aminteste de reclamele cu Napolact, cu dulceata de trandafiri.
Eu cam atat am avut de povestit pe seara asta. Astept si de la voi pareri si povesti de cand erati copii.
O seara placuta si pe curand!

Fotografiile folosite nu ne apartin si nu sunt folosite in scopuri comerciale decat daca acest lucru este specificat. Daca sunteti companie si nu doriti ca pozele dumneavoastra sa apara aici, va rog sa ma contactati si le voi scoate imediat.