Mai exista prieteni adevarati pe lumea asta?

In seara asta am fost la ziua unei prietene. Trebuia sa fim opt persoane in total. Intr-un final am fost patru. Se pare ca unele persoane pe care ea le considera prieteni adevarati au avut alte planuri si nu au putut fi alaturi de prietena lor atunci cand ea ar fi vrut sa petreaca o seara importanta alaturi de ei.
Pe mine nu m-a impactat in niciun fel lucrul asta. Am trecut prin situatii similare de atatea ori incat nici nu stiu cu ce sa incep. Stateam totusi si ma intrebam daca mai exista prieteni care sa-ti fie alaturi neconditionat.
Am fost mereu o fire sociabila si reuseam sa ma imprietenesc destul de repede cu o multime de persoane. Imi amintesc ca in facultate ma laudam ca am atatia prieteni. Eram atat de naiva sa cred ca fete care duceau un stil de viata total diferit de al meu ma sunau si ma asteptau sa vin in Bucuresti sa ne vedem. Vroiau sa iasa in lume cu o fata din provincie.
Abia cand am avut nevoie de acele persoane mi-am dat seama de crudul adevar. Mi-am dat seama ca nimeni nu mai raspundea la telefon atunci cand sunam ca vin cu o problema in Bucuresti si nu ma descurc sa gasesc o adresa sau ca nu am unde dormi o noapte. Mi-am dat seama ca daca-mi doream sa ies cu acele persoane nu exista disponibilitate decat daca iesirea se petrecea pe undeva prin Dorobanti. Altfel agenda era ocupata. Mi-am dat seama ca in afara de pantofi, genti, shopping sau masini nu aveam despre ce vorbi. Atunci mi-am pus intrebarea: oare si eu sunt tot asa? asta vreau eu de la viata? chiar nu pot mai mult? Mi-am dat seama ca singurele persoane pe care nu le poti alege in viata sunt parintii si rudele. Restul....
Si am ajuns la concluzia ca imi pierd timpul. Incepand sa sterg din lista de prieteni acele persoane cu care am hotarat ca nu impartasesc aceleasi idealuri, mi-am dat seama ca lista ramasese goala. Decat mama mea mai era pe lista. Abia atunci am realizat ca nimeni nu-mi vrea binele. Eu sunt cea care trebuie sa aiba grija de ea si ca nu trebuie sa ma bazez pe mineni.
In timp am mai cunoscut persoane deosebite dar am devenit atat de selectiva incat am ajuns sa ma salbaticesc. Aleg sa fiu inconjurata de numai de oameni de la care sa am ce invata. E atat de trist ca constati cat de putini oameni de calitate exista pe lume. Oameni se schimba. Lumea s-a schimbat si noi ne-am inrait. Am devenit egoisti, am ajuns sa ne injunghiem aproapele pe la spate doar ca sa ne fie noua bine. Nu mai avem constiinta. Ma intreb unde vom ajunge. Am fost injunghiata pe la spate de atatea ori incat la munca uitam sa mai zambesc sau imi era frica sa conversez cu cineva de teama sa nu ma atace cu propriile cuvinte. E trist cum s-a ajuns. Viata a devenit atat de grea si in loc sa ne ajutam, facem rau altora apoi noua insine.
Imi pare rau daca iarasi am fost rautacioasa dau uneori imi vine sa ma mut undeva la tara, departe de toti.