sâmbătă, 11 aprilie 2009

Mai exista prieteni adevarati pe lumea asta?

In seara asta am fost la ziua unei prietene. Trebuia sa fim opt persoane in total. Intr-un final am fost patru. Se pare ca unele persoane pe care ea le considera prieteni adevarati au avut alte planuri si nu au putut fi alaturi de prietena lor atunci cand ea ar fi vrut sa petreaca o seara importanta alaturi de ei.
Pe mine nu m-a impactat in niciun fel lucrul asta. Am trecut prin situatii similare de atatea ori incat nici nu stiu cu ce sa incep. Stateam totusi si ma intrebam daca mai exista prieteni care sa-ti fie alaturi neconditionat.
Am fost mereu o fire sociabila si reuseam sa ma imprietenesc destul de repede cu o multime de persoane. Imi amintesc ca in facultate ma laudam ca am atatia prieteni. Eram atat de naiva sa cred ca fete care duceau un stil de viata total diferit de al meu ma sunau si ma asteptau sa vin in Bucuresti sa ne vedem. Vroiau sa iasa in lume cu o fata din provincie.
Abia cand am avut nevoie de acele persoane mi-am dat seama de crudul adevar. Mi-am dat seama ca nimeni nu mai raspundea la telefon atunci cand sunam ca vin cu o problema in Bucuresti si nu ma descurc sa gasesc o adresa sau ca nu am unde dormi o noapte. Mi-am dat seama ca daca-mi doream sa ies cu acele persoane nu exista disponibilitate decat daca iesirea se petrecea pe undeva prin Dorobanti. Altfel agenda era ocupata. Mi-am dat seama ca in afara de pantofi, genti, shopping sau masini nu aveam despre ce vorbi. Atunci mi-am pus intrebarea: oare si eu sunt tot asa? asta vreau eu de la viata? chiar nu pot mai mult? Mi-am dat seama ca singurele persoane pe care nu le poti alege in viata sunt parintii si rudele. Restul....
Si am ajuns la concluzia ca imi pierd timpul. Incepand sa sterg din lista de prieteni acele persoane cu care am hotarat ca nu impartasesc aceleasi idealuri, mi-am dat seama ca lista ramasese goala. Decat mama mea mai era pe lista. Abia atunci am realizat ca nimeni nu-mi vrea binele. Eu sunt cea care trebuie sa aiba grija de ea si ca nu trebuie sa ma bazez pe mineni.
In timp am mai cunoscut persoane deosebite dar am devenit atat de selectiva incat am ajuns sa ma salbaticesc. Aleg sa fiu inconjurata de numai de oameni de la care sa am ce invata. E atat de trist ca constati cat de putini oameni de calitate exista pe lume. Oameni se schimba. Lumea s-a schimbat si noi ne-am inrait. Am devenit egoisti, am ajuns sa ne injunghiem aproapele pe la spate doar ca sa ne fie noua bine. Nu mai avem constiinta. Ma intreb unde vom ajunge. Am fost injunghiata pe la spate de atatea ori incat la munca uitam sa mai zambesc sau imi era frica sa conversez cu cineva de teama sa nu ma atace cu propriile cuvinte. E trist cum s-a ajuns. Viata a devenit atat de grea si in loc sa ne ajutam, facem rau altora apoi noua insine.
Imi pare rau daca iarasi am fost rautacioasa dau uneori imi vine sa ma mut undeva la tara, departe de toti.

7 comentarii:

  1. eu am realizat chestia asta ca nu am prieteni adevarati de cand aveam 15 ani in liceu. since then i try not to get too close to people and never expect anything from anybody. for me friends are just people to socialize stupidly at social gatherings. i think when i was 15 reality hit hard that there is not such thing a true friendship and since then i have become a lot colder with people. you will never hear me telling people about my personal problems or what i am feeling. people call me anti social but this is what i have become. espcially i think with age u have less friends just because your standards of what defines frienship get higher and most people dont stand up to the challenge.
    its a sad reality unfortunetly.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu cred( sau vreau sa cred) ca mai exista prieteni adevarati, chiar daca sunt rari.Ii numar pe degetele de la o mana, dar stiu ca sunt acolo si la 5 dimineata daca ma simt rau, nu numai in dupa-amiezile in care iesim la terasa.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mai bine muti tara sau arunci prietenii in fantana si pui capacul. Nu fi dezamagita pentru mizerii din astea, pregateste-te sa ai capul tare pentru peretii pe care ii vei intalni in viata. E o continua lupta, e o continua curatare a hainelor de rahatul in care ne baga altii. Multumesc pentru vizita...

    RăspundețiȘtergere
  4. Mina, si eu am devenit antisociala. Am ajuns sa fiu evitata de unii. Cel mai trist e ca a ajuns sa-mi convina situatia. Decat inconjurata de cretini si invidioase mai bine singura si linistita.

    Eda, ma bucur ca ai prieteni. Esti o fericita. Pretuieste-i! Nu se stie cand vor disparea.

    Paul, am trecut peste faza cu dezamagirea. Doar ca ma intristeaza situatia. Nu inteleg de unde atata invidie. Deja nu ma ami bazez pe nimeni. Imi stabilesc prioritatile si incerc sa-mi realizez singura obiectivele. Iti multumesc ca ma urmaresti. Sper sa-ti fie pe plac blogul meu. Pe curand!

    RăspundețiȘtergere
  5. :)

    eu mi-am invatat lectia cand am ajuns pentru prima oara in bucuresti..
    si de atunci..nu mai am asteptari de la oameni..sunt suprinsa placut uneori..cred ca asta e cheia..pur si simplu sa nu mai astepti nimic..
    just enjoy..ce ai..sa te bucuri de oamenii din jurul tau..
    antisociala nu am devenit inca..
    o sa mai dureze ceva..
    :)

    RăspundețiȘtergere
  6. eu am crezut ca nu ai mai blogat din cauza ca ai fost ocupata cu pastele. sa ai grija de tine de acuma in colo ok? sa mananci mai bine. u owe it to your body. speedy recovery and hope to see u again here soon.
    paste fericit si tie.
    xoxo
    mina

    RăspundețiȘtergere
  7. prieteni adevarati...putini,uneori deloc.Eu una am 2 ,pe mine si pe prietenul meu,deja am tot.Iar restul amicilor sunt doar niste persoane care imi acompaniaza o cafea si o clipa scurta.Sincer am incetat sa imi caut prieteni in ziua in care am realizat ca mi am ignorat mult timp cel mai bun prieten,eu.De atunci infrunt si castig multe lupte.
    :* :* :* :* :* :* :* :*

    RăspundețiȘtergere